Newsletter
Citesc
Video
Deşi trăim într-o societate dominată de bărbaţi, dacă-şi propun, femeile pot reuşi să le devină partenere egale de afaceri. Este si cazul Narcisei Nedelcu, o femeie care a refuzat să fie învinsă de soartă.
În anul 1995, Fabrica de Mobilă a decis să renunţe la secţia de mase plastice ce funcţiona în incinta Facultăţii de Chimie, deşi existenţa ei avea ca scop principal asigurarea condiţiilor optime pentru practica studenţilor. Prin ur-mare, mulţi angajaţi se aşteptau să mărească deja imensele şiruri de şomeri pe care le avea Iaşul. Printre cei care trebuiau să fie puternic afectaţi de dispariţia acestei secţii era şi familia Narcisei Nedelcu, deoarece soţul acesteia urma să in-tre în şomaj. Dar, încăpăţânându-se să nu accepte această soluţie, soţii Nedelcu au hotărât să preia ei secţia, pentru a o duce mai departe. "Am înfiinţat Mobilplast S.A., iar soţul meu a închiriat spaţiul şi maşinile existente. Aşa ne-am pus pe treabă, împreună cu oamenii care scăpaseră, şi ei, de ameninţarea şomajului. La acea vreme, eu eram tehnician principal în cadrul Facultăţii de Chimie, dar după un an de zile am avut curajul să renunţ la acest loc de muncă şi să devin consilierul juridic al firmei noastre, la care soţul meu avea 30 la sută din acţiuni, iar eu doar 5 la sută", îşi aminteşte N. Nedelcu.
Se pare că începutul a fost de bun augur. Oamenii erau foarte mult interesaţi să obţină contracte şi să diversifice gama de produse. Ca urmare, a început să apară şi profitul. În acel moment, conducerea facultăţii a cerut eliberarea spaţiului pentru a deschide acolo o secţie de tâmplârie. "Am avut norocul să găsim o hală a fabricii de mobilă, unde ne-am mutat, cu foarte mari cheltuieli. Probabil şi datorită acestui eveniment, în ianuarie 1998, soţul meu a decedat, lăsând în urmă un copil de zece ani. A fost un şoc pe care l-am simţit din plin şi din care n-am putut ieşi aproape doi ani", spune interlocutoarea noastră.
Această tristă întâmplare a avut urmări şi în ceea ce privea Mobilplast S.A. Văduvă la numai 40 de ani, cu un copil căruia trebuia să-i poarte singură de grijă, N.N. nu se ocupa deloc de firmă, iar ceilalţi asociaţi, cu excepţia unuia, aveau şi ei diferite alte probleme. "La un moment dat, proprietara spaţiului a decis că vrea să vândă hala pe care o închiriasem noi. Această a doua mutare ne-a produs pierderi enorme şi falimentul începuse să dea târcoale serios firmei. Asociaţii au decis că vor să renunţe şi eu nu ştiam ce decizie să iau", recunoaşte Narcisa Nedelcu.
Se întâmplă, însă, să apară, atunci când e nevoie, oamenii care te pot ajuta. În acest caz, ajutorul a venit din partea celor două mame (soacra şi mama), care i-au amintit Narcisei că are o datorie morală faţă de soţul decedat şi de copil. Aşa a apărut voinţa de a păstra firma şi de a o repune pe linia de plutire. Pentru asta a fost nevoie de bani şi sursa cea mai sigură a fost înstrăinarea unei case pe care femeia o primise ca moştenire. "Am cumpărat acţiuni de la asociaţii mei, am devenit acţionar majoritar şi am început să muncesc pe brânci: nu voiam să pierd pariul cu mine şi cu soarta", spune Narcisa Nedelcu. După un timp situaţia s-a redresat şi primul pas a fost să cumpere utilajele pentru care plătise chirie. Apoi halele de producţie, apoi alte utilaje...
Gama de produse s-a diversificat şi mai mult, calitatea a crescut şi ea. Numărul angajaţilor a crescut, de la şase, la treizeci. Acum, Mobilplast are utilaje performante care pot injecta de la 10 grame (pentru piese foarte mici), până la 1,3 kg (pentru piese foarte mari), la o singură operaţie. Produsele firmei sunt destinate, mai ales, industriei grele: folie pentru ambalaje, curele late din poliamidă, carcase pentru contoare electrice şi pentru alte aparate de măsură, buşoane, mânere etc. "Produsele noastre merg, indirect, la export pentru că produsul finit are în componenţa sa produsele firmei Mobilplast. Prin urmare, ne preocupăm foarte mult de calitate şi performanţe. Avem beneficiari în multe zone ale ţării şi avem parteneri serioşi în Italia şi Germania, de unde luăm materia primă, care este foarte greu de procurat în ţară, unde există un singur furnizor", precizează Narcisa Nedelcu.
Se poate spune că a reuşit. Dar a trebuit să facă sacrificii pentru asta, unul dintre acestea fiind timpul redus alocat fiului său. Pentru ca el să înţeleagă cum stau lucrurile, că mama trebuie să muncească şi în locul tatălui, care n-a mai putut rămâne lângă copilul său, managera firmei Mobilplast a decis că trebuie să-i arate urmaşului său în ce constă munca sa zilnică.
Deşi, după ani de muncă, atunci când privesc înapoi, cei mai mulţi oameni cred că n-ar mai putea să o ia de la capăt, Narcisa e convinsă că ar face-o iar. "Poate că aş face lucrurile mult mai bine, am căpătat, deja, experienţă. Pe de altă parte, m-aş gândi la oamenii care ar rămâne fără locuri de muncă, sunt foarte apropiată de ei. Dar, eu cred în destin şi nu ştiu ce-mi rezervă acesta", încheie cea care a avut curajul să-şi ia viaţa in mâini.
Geta Oancea
Inapoi
